Aşa a fost 2010

2010 a fost şi bun şi rău…cu bucurii şi dezamăgiri…cu oameni răi şi buni..cu soare şi cu nori…cu succese şi cu eşecuri…cu dulce şi amar…cu dorinţe şi cu posibilităţi…cu minciuni şi cu adevăruri…cu vechi şi cu noi…cu mama, dar mai mult fără ea…Important e că între toate aceste lucruri a fost un echilibru…sper că 2011 va fi măcar ca 2010…sau de ce nu, mult mai bun!!!!An nou fericit să aveţi!!!!

O poezie insipirată de evenimentele din 7 aprilie. Autor: Viorica Nagacevschi

foto:www.europafm.ro

Trăim miciuni adevărate
trăim de parcă n-am trăi.
Cu toate zilele în sparte trăim
de parcă am muri.
Na facem ştrengul în securi,
Ne facem gura ca de lupi.
Ne batem inima în cuie
de frica celor ce ne-aud.
Repet în gânduri rugăciunea
de fiu, de mamă şi de dor.
Şi aş muri cu ea chiar lunea,
dar vin groparii şi nu mor
Şi strigă Nistrul, jos în vale
Că l-au bătut în zi de marţi,
Nu s-au uitat ca-i sărbătoare,
Ci s-au uitat ca-i din Carpaţi.
Mi l-au călcat cu tălpi de fiare,
Şi fiarele au mama lor
Şi ele nasc când altul moare,
dar nu din ura unui dor.
Pădurea geme de teroare,
Haiducii nu mai sânt haiduci
Copii mor în joia mare
Boboci se nasc, boboci se duc.
Au tot murit pe la răscruce
Grigore, Doine şi Ioni,
tot pentru noi urcând pe cruce
să fim mai tari, să fim mai domni.
Hai plângeţi pietre, plângeţi maluri
atâta neam ne-a mai rămas,
Copii bătrâni, copii de veacuri
Nu vrem doar cruci să ne lăsaţi