Se mai incheie un an.Anul în care noua tinerilor ne-a fost dat să ne trăim Revoluţia,propria noastră Revoluţie pe care nimeni niciodata nu ne-o va fura.
Au fost momente de groază dar mai presus de orice eu fost momente de fericire,fericire care pentru mulţi ramîne încă neînţeleasă.Am vrut să nu mai fim minţiti,am vrut ca rosul,galbenul si albastrul de pe obrajii noştrii,a tinerilor,să însemne libertate si pace!!!În acele zile frumoase de aprilie,am ieşit în stradă pentru a spune sincer ca ”Moldova ne doare”.
Nu sîntem narcomani,nici alcoolici şi nici haimanale,cum am fost numiţi de fostul şef al statului, sintem cetaţeni ai acestui stat,care avem dreptul de e fi liberi,care avem dreptul de a nu fim minţiti şi şantajaţi.
Ştiu că tot ce are Moldova acum e şi meritul nostru,dar uneori ma gindesc că am plătit scump pentru asta.Un lucru insă e cert ca fiecare Revoluţie îşi are eroii ei,iar eroii nu mor niciodata!!Aşa cum nu va muri niciodată amintirea zilelor de 6-7 aprilie 2009,zile in care eu,la cei 20 de ani ai mei am inţeles ca noi sîntem cei care putem schimba lumea,ca atunci cind ne ţinem de mîini sîntem mai puternici,şi ca nici un regim oricît de puternic n-ar fi ,nu ne va pute face să uităm că sîntem ROMÂNI!!!