Recent am fost și eu la mănăstirea Saharna pentru prima oră. Recunosc că m-a impresionat acest locaș sfânt, însă am rămas profund dezamăgită (din nou) de cât de lipsiți de cultură suntem.Imprejurimile sunt invadate de gunoi, de sticle goale, resturi de mâncare, hârtii etc. Probabil puținii oameni care sunt responsabili de curățenie nu reușesc să strângă gunoiul lăsat de zecile de „credincioși” care a vizitează mănăstirea în fiecare zi. Atâta ne duce capul, atâta avem… Trist…P.S. Aceste fotografii sunt o particică din ceea ce se găsește acolo.
15 , 16, și 17 martie
Mama mea s-a născut întro familie cu 12 copii. Viața a aranjat totul atât de frumos încât au fost 6 baieți și 6 fete. Și nu vă imaginați ce fericire e pe capul meu pentru că am atâția verișori și verișoare.
Mămica este a 4 din fete. E născută pe 15 martie. Pe 16 martie e născuta o soră mai mare de-a mamei, Maria, căreia toți îi spunem „țățica”. Pe 17 martie era născută cea mai mare din surori, Ioana, căreia îi spuneam „lelica” și care din păcate nu mai este printre noi. Până acum 2 ani când s-a stins lelica, de pe 15 până pe 17 o țineam tot întro sărbătoare. Începeam de la noi și teminam cu lelica, mai ales că trăim foarte aproape. Și în fiecare an mă tot minunam ce perfect a așezat Dumnezeu lucrurile.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru familia în care m-am născut, pentru părinții care mi i-a dat și pentru tot ce am. Să ne fii sănatoasă mamă, să ne trăiești țățică. Dumnezeu s-o ierte pe lelica.