Trafic nebun sau nebunii din trafic…

Chişinăul e un oraş aglomerat,poate mai puţin ca Londra şi Parisul,dar pe o zi toridă traficul este insuportabil aici.Din fericire nu-s şoferiţa.Ziceam că traficul e nebun,multă aglomeraţie,coloane de maşini care nu-şi mai au capătul şi mult mult mult soare…Chiar azi dintr-o coloană de vre-o 30-40 de maşini,un şofer nervos care se afla pe la mijlocul acesteia, claxona incontinuu,claoxnul lui nu făcea decât sa enerveze pe restul şoferilor prinşi în ambuteiaj.După asta am meditat mult timp făra să găsesc vre-o explicaţie de ce totuşi omul claxona, ştiind foarte bine că asta nu va schimba nimic…Nu departe de acesta,un coleg de-al său de trafic,a aruncat de pe ferestra maşinii sale luxoase,un pahar de unica folosinţa chiar în mijlocul şoselii,fără nici un pic de jenă.Atunci m-am trezit din somnul meu plin de iluzii cum că Europa a schimbat moldovenii…Eheeeee fraţilor sîntem departe,mult prea departe…Păcat că curăţenia se limitează până  la  interiorul maşinii noastre de lux, iar strada…Dumnezeu cu ea,că nu-i a noastră…

Suferinţă…

sursa:ioanaghost90.blogspot.com

Azi traversam una dintre cele mai aglomerate străzi din capitală,iar dintr-o maşină cu volumul dat la maxim răsuna piesa Anastasiei Lazariuc „Cât te-am iubit”.Eram curioasă cine e la volan, intuiam că e o femeie şi într-adevăr aşa şi era…Probabil suferea,cei care ştiu piesa înţeleg despre ce vorbesc(iar cei care n-o ştiu le-o recomand).Atunci mi-am adus aminte de zilele în care ascultam piesa asta la infinit şi sufeream mult,mai mult de cât ar fi trebuit şi decât ar fi meritat(el)…Acum mă bucur că am trecut de acea perioadă,iar maşina cu acea domnişoară am urmarit-o până când nu s-a mai văzut..Sper că mâine fata cu maşină albastră va asculta alta piesă,una mult mai veselă…