- foto:vitaliegutu.wordpress.com
Acum câteva zile mă sună poetul academician Anatol Codru sugerându-mi că ar fi foarte bine ca la spectacolul „Strigat-am către tine”, care urma să se producă pe 31 octombrie 2007 la teatrul „Alexie Mateevici”, să fie invitaţi şi câţiva studenţi de la Universitatea de Stat din Moldova. Chiar atunci l-am contactat pe domnul doctor conferenţiar Ion Melniciuc de la Facultatea de Litere, domnia sa fiind entuziasmat de ideea care venea de la autorul strălucitului spectacol, domnul Anatol Codru fiind şi regizorul acestei excepţionale reprezentaţii.
Surpriza cea mare pentru toţi a fost că la ora indicată toate scaunele din sala teatrului erau deja ocupate de spectatorii-studenţi a două facultăţi USM – Facultatea de Litere şi Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Administraţia teatrului s-a văzut nevoită să aducă scaune suplimentare de prin toate birourile pe care le are la dispoziţie.
Bineînţeles că s-a găsit loc şi pentru un numeros grup de consăteni ai maestrului Anatol Codru (cu precădere pedagogi) în frunte cu primarul comunei Molovata Nouă Valeriu Sandu şi directorul şcolii de cultură generală din localitate Vitalie Oprea. Spectacolul a fost ascultat cu sufletul la gură, încât aveai senzaţia că în sală nu se afla nimeni în afară de protagonistul de pe scenă, remarcabilul actor Nicolae Darie.
Din lipsă de spaţiu nu vom comenta atmosfera ce a dominat după „căderea cortinei”, ci ne vom permite să reproducem doar câteva impresii ale spectatorilor:
Domnul Petru Lucinschi:
„Este pur şi simplu admirabil efortul domnului Anatol Codru de a face din poezia colegului său de breaslă Grigore Vieru un spectacol atât de profund şi impresionant. Probabil că numai o personalitate atât de integră precum este Grigore Vieru s-a putut bucura de o astfel de apreciere din partea altei personalităţi puternice, unui om de o aleasă omenie, cu o remarcabila operă poetică şi cinematografică precum este Anatol Codru”.
La rându-i doamna Ninela Caranfil avea să remarce: „În viaţa noastră atât de zbuciumata, dură, lipsită de poezie, cred că anume spectacole de acest gen ne sunt foarte necesare. În acest context poezia lui Grigore Vieru este una deosebită, cu un mesaj profund uman, ea te înnobilează, te purifică, te înalţă, te face să devii mai bun”.
…La finele reprezentaţiei s-au apropriat de subsemnatul câteva studente, rugându-mă cu insistenţă să le organizez o vizită măcar de câteva minute la spital unde îşi recapătă forţele poetul lor drag. Vom trece şi aici peste multe momente răscolitoare care au conturat şi au proiectat tulburătoarea întâlnire în salonul de spital cu dragul nostru Grigore Vieru. Iată doar câteva reflecţii care nu au nevoie de nici un comentariu.
Mihai MORĂRAŞ
Ce noroc să-l vezi
şi să-l asculţi pe Grigore Vieru!
Nu mi-am închipuit niciodată că Marele nostru poet Grigore Vieru poate să fie un om atât de simplu. Fiecare cuvânt al lui parcă venea dintr-o altă dimensiune, gândurile rostite de el căpătau pe dată culoare, viaţă şi mai ales sens. Întâlnirea cu el m-a transfigurat într-o alta lume, parcă m-aş fi întors în timp, parcă acele clipe nu erau reale şi mi se păreau rupte din cel mai frumos vis al meu. Dorinţa mea, de când mă ştiu, a fost să-l văd în preajmă măcar odată pe cel care a cântat ca nimeni altul mama, dragostea, femeia.
E adevărat că nu m-am aşteptat să-l văd împreună de colegele mele într-un salon de spital. Cu toate acestea, dorinţa mea a devenit realitate. Nici nu-mi puteam imagina că o zi atât de umedă şi posomorâtă de toamnă, cu atâtea roiuri de frunze galbene, aurii mi-ar fi putut aduce atâta candoare, mi-ar fi putut umple sufletul cu atâta lumină, m-ar fi putut aduce faţă-n faţă cu cel care este Grigore Vieru.
Mihaela DEMERJI,
anul I, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării
dupa „Literatura şi Arta” 2007
Blogul Mihaelei Demerji 