DRAGOSTEA VIRTUALA

Muţi le consideră ca fiind doar nişte distracţii de moment, alţii le consideră cele mai serioase lucruri din viaţa lor, iar pentru unii nu însemna nimic şi evită pe cât posibil să se implice în aşa ceva, este vorba despre relaţiile pe internet. Dragostea virtuală în principiu nu se deosebeşte prea mult de dragostea „în forma ei clasică” dacă ai putem zice aşa, doar ca lipsesc, îmbrăţişările, săruturile, privirile dulci etc . Insă dragostea virutală implică un risc, şi încă unul foarte mare. S-ar putea ca dupa luni(sau ani) de „întâlniri ” pe net, şi după sute de sms-uri, cei doi aşa zişi îndrăgostiţi ajunşi faţă în faţă să descopere că nu sunt nici pe departe aşa cum se ştieau sau cel puţin aşa cum credeau că se ştiu. Exista însă şi cazuri cu happy-end, există oameni care îşi asumă riscul pentru a fi fericiţi, şi carora încă le şi reuseşte, ei sunt aceia care odată ajunşi din faţa calculatorului alături, descoperă că sunt suflete pereche, că se completeză reciproc şi că defapt ei s-au căutat toată viaţa.

Exista persoane care sustin ca relatiile pe internet,sau intentia implicarii in o astfel de relatie ar fi un mod disperat de a scapa de singuratate,sau ar fi chiar ultimul mod,tot ei cred ca e un lucru cam rusinos si spun ca nu vad viitorul unei astfel de relatii de aceia nici nu isi propun vre-o data sa incerce asa ceva.
Blamate sau nu, relaţiile pe net sunt o relitate, una cu care ne confruntam zi de zi.Trăită în faţa calculatorului, sau  în braţele celui iubit, DRAGOSTEA rămâne să fie cel mai pur şi sincer sentiment, celuia care i se inchina şi „prinţi” şi „cerşetori”.

Salutari de la Bruxelles

pentru toti cei din Vadul lui Isac r.Cahul plecati in Belgia,care muncesc un

an pentru un pumn de vise…

Trăim într-o ţară care numără 4 mln de cetăţeni,dacă luăm în cosideraţie şi milionul plecat peste hotare.Pleacă omul unde poate,unde are fraţi,surori,mătuşe,cumetri,fini,unde se munceşte la fel de mult ca în Moldova,dar de cîştigă mai bine.Şi uite aşa se naşte un nou Vad al lui Isac in inima Europei.S-au dus şi ei in Belgia,la Bruxelles,dar nu ca delegaţi la Consilieul Europei sau la Uniune Europeană ci ca să muncească pentru a trăi decent.Uii de peste 10 ani la Bruxelles,alţii doar de 1 luna,însă toţi cu un singur gînd-să trăiasca mai bine.La început le-a fost greu,căci cui nu îi este greu cînd se rupe de rădăcini,de neam, de limbă,dar mai ales,de sat şi casă.Cu timpul s-au mai acomodat,focul dorului s-a mai potolit,sau poate s-a înteţit şi mai tare.Şi-au creat fiecare cuibul lor,ce pastrează mireasma de acasa.

Luminile din Bruxelles

Vadaşii se întîlnesc de cît mai multe ori posibil,şi le place să petreacă ca acasă,cu sărmăluţe ca la mama şi cu vin călătorit tocmai din Moldova şi dansează ei hora ca la Vad pîna nu-i mai ţin picioarele.Dar,le place celor de la Vadul lui Isac şi să muncească,căci munca îl slăveşte pe om.Nu se ruşineză  să spună că fac menaj,sau muncesc în construcţii,şi mă întreb de ce s-ar ruşina?Muncesc onest şi cinstit şi sînt miîndri de ei că pot trăi decent.

Ce fericit trebuie sa fie in sinea lui Vadul lui Isac cînd vre-un pitic cu accent franţuzesc îi cutreieră străzile şi-i strînge toate pietricelele în plamă,rostind într-o româna perfectă”Ce frumoasă e Moldova!”.Ei sînt copii crescuţi acolo,educaţi altfel,învăţaţi să fie aşa cum sînt ei,învăţaţi să fie LIBERI.
Unii dintre vădaşi sînt mai fericiţi,revin acasă în fiecare vară,pe alţii însă de ani la rînd îi tot aşteaptă fîntîna ceia de la marginea satului şi tot lăcremiază în fiecare toamnă cînd pornesc ploile ciobăneşti şi stau casele celor plecaţi singuratice şi tînjesc că n-are iarna cine le face o cărare în ogradă cînd dă cîte un viscol,dar luminile BRUXELLULUI strălucesc ademenitor şi viaţa bun îi ţine pe vădaşi departe şi vă spun eu:”Că nicăieri nu-i mai bine ca acasa,dar nici ca la Bruxelles”