SA NU UCIZI!!!!

copUna din cele zece porunci ale Bibliei este:SA NU UCIZI!!!Să ucizi este un păcat de moarte…Se sonsidera că înfăptueşti o crima atunci cind îţi ucizi propriul prunc în pintece,chiar din primele lui zile de existenţa…Sint femeie şi viitoare mamă,nu pot şi nu voi putea niciodată accepta avortul (doar in cele mai extremale situatii,avorturile spontane etc).Există mii de femeii în lumea întreagă care ar face orice să poată da naştere unui copil,sa poată simti bucuria de a dărui viaţa ,bucuria de a fi mama,şi poate mult mai multe mii de femeii care isi omoara proprii prunci in pintec,prunci care nu au nici o vina si care nu se pot apăra nici intr-un fel…Citeam undeva ca pruncii care sînt condamnaţi la moarte prin avort,nimeresc intr-o groapă intunecată fără fund din care se aud plingind veşnic…si asta ma cutremura.Tot acolo mai citeam(nu stiu sigur daca exact asa,dar era acest gind) că femeile care au avortat, pe lumea cealalt vor sta veşnic suspendate de copacii,iar o pasare va veni si le va ciupi mereu de sîni …Aş vrea sa pot să ştiu ce gîndeşte o femeie tocmai venita acasa dupa ce a făcut un avort,cum poate să doarmă liniştita noaptea cind se gîndeşte ca ieri trăia in pintecul ei copilul pe care azi la ucis????M-o fi depăşit timpul,o-i fi rămas in urma de civilizaţie,dar nu vreau,nu pot,şi nu voi putea intelege femeia care îşi ucide pruncul…

Cum l-am cunoscut eu pe Arcadie Gherasim?

Pentru multi „Vocea Basarabiei” sau „Timpul” ar putea zica totul despre Arcadie Gherasim….Insa nu e chiar asa,domnul Gherasim mai esti si profesor la Universitatea de Stat , Facultatea de Jurnalism…Pe Arcadie Gerasim nu poti sa te Arcadie_Gherasimsuperi atunci cind

iti face o observatie ca stirea ta economica e cam „schioapa”,pentru ca el nu-ti vorbeste ca un profesor ci ca un prieten…de la lectiile lui nu poti si nu iti vine a lipsi,chiar daca incep la ora 8,pentru sa stii ca ziua ceia  va trece degeaba daca ai absentat de la orele lui…Probabil am avut marele noroc sa-l intilnesc pe unul dintre cei mai mari jurnalisti ai „Timpului”  nostru,si sint tare fericita…Sper ca intr-o zi sa pot posta aici si un articol intitulat „Cum l-am cunoscut eu pe ConstantinTanase?